API
Descrierea rugăciunii Profetului Mohammed
Acest articol a fostr tradus în
- العربية - Arabic
- አማርኛ - Amharic
- Malagasy - Malagasy
- বাংলা - Bengali
- ئۇيغۇرچە - Uyghur
- Tiếng Việt - Vietnamese
- Ўзбек - Uzbek
- Српски - Serbian
- Afaraf - Afar
- ελληνικά - Greek
- dansk - Danish
- తెలుగు - Telugu
- Èdè Yorùbá - Yoruba
- português - Portuguese
- മലയാളം - Malayalam
- Nederlands - Dutch
- فارسی - Persian
- Deutsch - German
- Русский - Russian
- हिन्दी - Hindi
- español - Spanish
- ไทย - Thai
- اردو - Urdu
Categorii
Full Description
- Descrierea
rugăciunii Profetului Mohammed
- ► În primul rând, trebuie să fie efectuată abluțiunea completă,
- ► Apoi, credinciosul trebuie să îşi întoarcă trupul şi faţa către qiblah
- ► Trebuie rostit Takbīrat-ul-Ihrām,
- ► După aceea, mâinile se aşează pe piept, cu mâna dreaptă peste palma stângă (încheietura mânii şi antebraţul),
- ► În continuare, se recomandă recitarea următoarei suplicații (duʻā' al-istiftāh):
- ► După finalizarea suplicației de deschidere, se spune (în şoaptă):
- ► Apoi, se recită Sūrat Al-Fātiha (Sura care deschide Coranul cel Glorios).
- ► La sfârșitul recitării, trebuie făcută o plecăciune (rukūʻ).
- ► Apoi, se ridică capul (şi spatele) din rukū' (prosternare), se ridică mâinile la nivelul umerilor sau a urechilor,
- ► Apoi, urmează prosternarea (sujūd) şi se rosteşte:
- ► Apoi, capul se ridică din prosternare în timp ce se spune „Allahu Akbar" și se stă în șezut.
- ► Urmează o a doua prosternare, timp în care se spune:
- ► Dacă rugăciunea este formată din două rakaʻāt,
- ► După ce se recită at-tashahhud, se spune Salāt Al-Ibrahimia:
- ► Apoi, se caută adăpost la Allah de cele patru (încercări),
- ► Credinciosul îşi încheie rugăciunea rostind taslīm,
Toată Slava I se cuvine lui Allah și toate Binecuvântările lui Allah fie asupra Mesagerului Său, Mohammed, asupra familiei sale, a companionilor săi și asupra tuturor celor care urmează Calea Sa cea Dreaptă!
Obiectivul acestei broșuri concise este acela de a explica modul în care Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să efectueze rugăciunea. Aș dori să prezint această explicație pentru fiecare musulman, bărbat sau femeie, pentru ca ei să se poată strădui să urmeze exemplul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în momentul efectuării rugăciunilor lor.
S-a relatat că Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Rugați-vă așa cum m-ați văzut pe mine rugându-mă!" (Bukhari)
În continuare, vom observa modul în care Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se ruga.
► În primul rând, trebuie să fie efectuată abluțiunea completă,
adoptând metoda poruncită de Allah Preaînaltul în Nobilul Coran:
„O, voi cei care credeți! Atunci când vă gătiți pentru rugăciune (as-salāh), spălați-vă fețele voastre şi mâinile voastre, până la coate, treceți-vă mâinile voastre ude peste capetele voastre şi (spălați-vă) picioarele voastre până la glezne!(...)" [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 5:6]
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Nicio rugăciune nu este acceptată fără abluțiune(…)" (Muslim şi Tirmidhi)
► Apoi, credinciosul trebuie să îşi întoarcă trupul şi faţa către qiblah
(Casa cea sacră din Mecca, Kaʻbah) cu intenția în inimă de a îndeplini rugăciunea care urmează să fie efectuată, fără a pronunța acest lucru verbal, pentru că nici Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și nici companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei!) nu obișnuiau să facă acest lucru. Astfel, a rosti cu voce tare intenția de a efectua rugăciunea este o inovație și o acțiune ilicită. Fie că îndeplinim rugăciunea în spatele unui imam, fie că o îndeplinim individual, trebuie plasată o sutrah (obiect care împiedică trecerea cuiva prin fața celui care se roagă) în fața noastră. Orientarea către qiblah este o condiție imperativă pentru fiecare rugăciune. Cu toate acestea, există câteva excepții de la această regulă explicate în cărțile de specialitate, pentru cei care doresc să afle mai multe.
► Trebuie rostit Takbīrat-ul-Ihrām,
rostind: „Allahu Akbar", declarând astfel Măreția lui Allah. Aceasta trebuie să se facă privind locul în care credinciosul se prosternează. Mâinile trebuie ridicate până aproape la nivelul umerilor sau a urechilor.
► După aceea, mâinile se aşează pe piept, cu mâna dreaptă peste palma stângă (încheietura mânii şi antebraţul),
așa cum obișnuia să facă Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).
► În continuare, se recomandă recitarea următoarei suplicații (duʻā' al-istiftāh):
De asemenea, în locul suplicaţiei de mai sus se poate recita:
Se poate recita, de asemenea, oricare dintre suplicaţiile pe care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să le recite înainte de rugăciune. Este de preferat să recităm aceste suplicații în mod alternativ, așa cum obișnuia să facă Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).
► După finalizarea suplicației de deschidere, se spune (în şoaptă):
► Apoi, se recită Sūrat Al-Fātiha (Sura care deschide Coranul cel Glorios).
Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cel care nu recită Sūrat Al-Fātiha în rugăciune (să ştie că) rugăciunea lui nu este validă." (Bukhari, Muslim, Nasa'i, Abu Dawud şi Ibn Majah)
După ce se recită Sūrat Al-Fātiha, se spune „Amīn!" cu voce tare în rugăciunile care se recită cu voce tare (rugăciunea Fajr, primele două rakaʻāt ale rugăciunii Maghrib și primele două rakaʻāt ale rugăciunii Isha) și în șoaptă la rugăciunile la care nu se recită cu voce tare (rugăciunile de Dhuhr și ʻAsr). Apoi, în conformitate cu Sunnah Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), este recomandat a se recita versete din Surele de lungime medie din Nobilul Coran în timpul rugăciunilor de Dhuhr (rugăciunea de prânz), ʻAsr (rugăciunea de după-amiază) și Isha (rugăciunea de noapte). În ceea ce privește rugăciunea de Fajr, se recomandă recitirea unui pasaj dintr-o Sură lungă din Nobilul Coran, în timp ce pentru rugăciunea de Maghrib pasajele recitate pot fi dintr-o Sură scurtă sau lungă.
► La sfârșitul recitării, trebuie făcută o plecăciune (rukūʻ).
Se ridică mâinile până la nivelul umerilor sau al urechilor, moment în care se rosteşte takbīr:
Apoi, se efectuează rukūʻ (plecăciunea) cu spatele întins, capul fiind la acelaşi nivel cu cel al şoldurilor. În acest moment, se pun mâinile pe genunchi, cu degetele răsfirate. În plecăciune, credinciosul nu trebuie să se grăbească şi trebuie să acorde timpul necesar efectuării acestei acţiuni. El trebuie să spună de trei ori sau mai mult:
De asemenea, este recomandat să se rostească în momentul plecăciunii:
► Apoi, se ridică capul (şi spatele) din rukū' (prosternare), se ridică mâinile la nivelul umerilor sau a urechilor,
spunând, atunci când ne rugăm singuri sau conducem rugăciunea (ca imami):
Atunci când ne aflăm în poziție dreaptă din nou, stând în picioare, se spune:
Însă, dacă ne aflăm în spatele celui care conduce rugăciunea (imam), trebuie să spunem atunci când ne aflăm în poziție dreaptă:
Este recomandat ca imamul, cel care se roagă în spatele lui, precum și cel care se roagă singur, să adauge:
Apoi, credinciosul trebuie să pună din nou mâinile pe piept, așa cum a făcut înainte de a face plecăciunea (rukū'). Atât Wa'il ibn Hajar, cât și Sahl ibn Sa'd (Allah să fie mulţumit de ei!) au relatat că Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să procedeze astfel atunci când se ridica din plecăciune.
► Apoi, urmează prosternarea (sujūd) şi se rosteşte:
Apoi, în momentul în care coborâm în prosternare, atingem solul cu genunchii înainte de a îl atinge cu mâinile, dacă acest lucru nu presupune un efort suplimentar. Dacă nu se poate, ne este permis să atingem solul cu mâinile înaintea genunchilor. Atât degetele mâinilor, cât şi cele ale picioarelor trebuie să fie îndreptate către qiblah (degetele mâinilor împreunate, nu separate). În prosternare, trebuie atins solul cu fruntea, nasul, palmele, genunchii şi vârfurile degetelor de la picioare. În această poziție,este Sunnah să se spună de cel puţin trei ori:
Este recomandat, de asemenea, să se spună:
Este recomandat ca în această poziție să fie rostite cât mai multe suplicații și să Îi cerem lui Allah tot ceea ce ne dorim, ştiut fiind faptul că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Atunci când sunteţi în plecăciune (rukū'), ar trebui să Îl slăviţi pe Domnul vostru, iar atunci când sunteţi în prosternare (sujūd), ar trebui să Îl imploraţi mai mult şi să cereţi mai mult de la El, pentru că suplicaţiile voastre vor fi ascultate." (Muslim, Nasa'i şi Abu Dawud)
Credinciosul ar trebui să ceară de la Domnul său prosperitate, atât în această viață, cât și în Viaţa de Apoi.
Atât atunci când îndeplineşte o rugăciune obligatorie sau una voluntară, cât şi atunci când se prosternează, credinciosul nu trebuie să apropie brațele de corp, genunchii trebuie să stea departe de stomac, iar coapsele trebuie să fie separate de gambe. Antebraţele nu trebuie să atingă solul, după cum a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):
„Fiţi moderaţi în prosternare şi nu vă sprijiniți antebrațele pe sol, așa cum face câinele." (Bukhari şi Muslim)
► Apoi, capul se ridică din prosternare în timp ce se spune „Allahu Akbar" și se stă în șezut.
Talpa piciorului stâng trebuie să atingă solul în întregime, iar greutatea corpului trebuie sprijinită pe el, ridicând călcâiul piciorului drept (cu degetele îndoite, orientate către qiblah). Mâinile se pun pe genunchi şi se spune:
Credinciosul ar trebui să simtă linişte în timpul acestei pauze.
► Urmează o a doua prosternare, timp în care se spune:
„Allahu Akbar" și se repetă ceea aceleaşi acţiuni efectuate şi la prima prosternare.
► Apoi, ne ridicăm din sujūd, spunând „Allahu Akbar", luând o pauză similară cu aceea dintre cele două prosternări; iar aceasta se numește jalsat-ul Istiraha. Se recomandă să facem această pauză, dar nu este considerată o greșeală dacă nu o facem. Apoi, credinciosul se ridică în picioare pentru a efectua cea de a doua rakaʻah (unitate de rugăciune), folosindu-se de genunchi, dacă este posibil, pentru a se ridica. Dacă îi este greu astfel, se poate ridica cu ajutorul mâinilor. O dată în picioare, se recită Sūrat Al-Fātiha (Sura care deschide Coranul) şi orice altă Sură sau versete pe care credinciosul le ştie din Coranul cel Glorios, așa cum a făcut şi la prima rakaʻah (unitate de rugăciune).
► Dacă rugăciunea este formată din două rakaʻāt,
aşa cum este rugăciunea de Fajr, sau rugăciunea de Jummu'ah (de vineri), sau cea de Eid (de sărbătoare), după cea de a doua prosternare, credinciosul trebuie să se aşeze pe piciorul stâng (cu degetele îndreptate spre dreapta), cu călcâiul drept ridicat. Mâna dreaptă trebuie pusă pe coapsa dreaptă, iar mâna stângă pe coapsa stângă şi, cu degetul arătător al mâinii drepte întins în timpul rugii, credinciosul Îl menţionează pe Allah (în tashahhud), aceasta simbolizând Tawhīd-ul (recunoaşterea Unicităţii lui Allah). Mâna stângă trebuie să fie sprijinită pe coapsa stângă şi se recită tashahhud. De asemenea, se poate ridica doar degetul arătător al mâinii drepte, care se poate mişca, descriind cercuri, deoarece s-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a practicat ambele acțiuni. Astfel, credinciosul este sfătuit să alterneze aceste două modalități. Apoi se recită tashahhud:
► După ce se recită at-tashahhud, se spune Salāt Al-Ibrahimia:
► Apoi, se caută adăpost la Allah de cele patru (încercări),
așa cum a făcut Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):
Credinciosul trebuie să Îi ceară lui Allah ceea ce vrea sau îşi doreşte dintre lucrurile bune ale acestei vieți şi ale Vieţii de Apoi, după aceea, dacă doreşte, poate rosti duʻā pentru propriii părinţi sau pentru alte persoane, deoarece s-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a învățat astfel pe ʻAbd Allah ibn Mas'ūd (Allah să fie mulțumit de el!), care a spus că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a învăţat ce să recite în tashahhud şi să Îi ceară Lui să îi îndeplinească cele mai dragi dintre dorinţe.
► Credinciosul îşi încheie rugăciunea rostind taslīm,
întorcând capul către dreapta, şi spunând:
Apoi, rosteşte același taslīm, dar cu capul îndreptat către stânga, rostind de asemenea:
► În cazul în care este efectuată o rugăciune formată din trei rakaʻāt, aşa cum este rugăciunea de Maghrib, sau de patru, aşa cum sunt rugăciunile de Dhuhr, ʻAsr sau Isha, după ce au fost rostite cuvintele de la at-tahiyyātu în tashahhud-ul menționat mai înainte, credinciosul trebuie să se ridice în poziție dreaptă şi să se roage cea de a treia rakaʻah în cazul rugăciunii Maghrib; sau cea de a treia şi a patra rakaʻah în cazul rugăciunilor cu acest număr de unităţi de rugăciune. Apoi, el trebuie să se ridice ajutându-se de genunchi dacă se poate, şi să ridice mâinile până la nivelul umerilor sau a urechilor spunând: „Allahu Akbar!" Apoi, se pun mâinile pe piept – dreapta peste stânga – şi se recită doar Sūrat Al-Fātiha, deși pot fi recitate, de asemenea, și alte versete după aceasta, dat fiind că Abu Saʻid Al-Khudri (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) făcea aceasta uneori.
După cea de a treia rakaʻāh la rugăciunea de Maghrib, sau după cea de a patra rakaʻāh la rugăciunile de Dhuhr, ʻAsr sau Isha, credinciosul recită tashahhud, după care încheie rugăciunea cu taslīm, spunând, îndreptându-se întâi spre dreapta şi apoi spre stânga:
Apoi, acesta îşi cere iertare de la Allah de trei ori.
Nu este o obligație, dar este Sunnah ca dreptcredinciosul să Îl invoce pe Allah după încheierea rugăciunii, cerându-I iertare și toleranță, spunând:
De asemenea, este recomandat să fie recitată următoarea suplicaţie:
Se recomandă, de asemenea, să se rostească de 33 de ori, Subhān Allah, de 33 de ori Al-hamdu Lillah și de 33 de ori Allahu Akbar și să fie completată o sută cu ruga:
De asemenea, se poate recita: versetul Tronului (ayat-ul Kursi, 2:255), Sūrat Al-Ikhlās (112), Sūrat Al-Falaq (113) sau Sūrat An-Nās (114) după fiecare rugăciune. Este recomandat, de asemenea, să fie recitate aceste trei Sure după rugăciunile de Fajr (rugăciunea de dimineaţă) și Maghrib (rugăciunea de la apusul Soarelui), dat fiind că aceasta a fost o practică constantă a Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), însă, așa cum am spus mai înainte, toate aceste suplicații sunt opționale și nu obligatorii.
Este recomandat pentru fiecare musulman, femeie sau bărbat, să se roage 12 rakʻāt opționale în fiecare zi: patru înainte de rugăciunea de Dhuhr, două după rugăciunea de Dhuhr, două după rugăciunea de Maghrib, două după rugăciunea de Isha și două înainte de rugăciunea de Fajr. Aceste rugăciuni voluntare au fost efectuate de către Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ele sunt numite Rawatib, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să le efectueze atunci când se afla în locul de rezidenţă. Însă, atunci când era în călătorie, Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să se roage doar două rakaʻāt opţionale înainte de Fajr și rugăciunea Witr după rugăciunea Isha. Este de preferat să se efectueze aceste rugăciuni acasă, însă, dacă ele sunt efectuate la moschee, nu este greşit. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Rugăciunea pe care persoana o efectuează în casa sa este mai bună decât rugăciunea efectuată în moscheea mea, cu excepţia rugăciunilor obligatorii (care trebuie efectuate la moschee)." (Bukhari, Nasa'i şi Abu Dawud)
Efectuarea acestor rugăciuni voluntare este o modalitate de a câștiga o locuință în Paradis. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„O casă va fi construită în Paradis pentru cel care se roagă într-o zi şi o noapte douăsprezece rakaʻāt voluntare, în afara celor obligatorii (pentru a Îl mulţumi pe Allah)." (Muslim şi Nasa'i)
De asemenea, este recomandat ca toți musulmanii să se roage patru rakaʻāt voluntare înainte de rugăciunea de ʻAsr, două înainte de rugăciunea de Maghrib și două înainte de rugăciunea de Isha, deoarece acest lucru a fost, de asemenea, practicat de către Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).
Fie ca pacea şi binecuvântările lui Allah să fie asupra Profetului Mohammed, asupra familiei sale, asupra companionilor săi şi asupra celor care l-au urmat şi îl urmează până în Ziua Judecăţii! Amin!
